LEGENDA PRIMULUI DASCAL AL SATULUI

SISESTI ... povestile unui sat ... asa s-a nascut scoala de odinioara...zgaraind prin colbul istoriei ... anii 1850...

Într-o zi , un sărar din Vâlcea , avand cu el şi pe fiul său care se chema Dumitru Stan Marin şi care era bun cunoscător de carte , ceea ce era un lucru mare în vremea aceea , mergea la Cerneţi , cu carul plin de sare , să-l vândă .

Şi trecând el prin cătuna Cocorova , care era pe atunci doar un întins zăvoi plin de mărcuie şi pâlcuri de răchite , s-au oprit sub un stejar uriaş , să mai hodine boii .Pe stejar era prinsă o tăbliţă . Scria acolo că pe moşia din Şişeşti a boierului Grigore Bengescu se primesc oameni de milă , cărora boierul poate să le dea oricât pământ poftesc ,fără a plăti nicio clacă ori dijmă către stăpân ori către domnie .

Citind flăcăul toate acestea , s-a furişat de tatăl său în zăvoi şi dus a fost .În zadar l-a mai strigat sărarul . Fugarul a trecut dealul păduros şi s-a stabilit în locul numit Gorgani din Valea Novacului , unde şi-a croit mai întâi un bordei şi a luat de la boierul Bengescu atât pământ cât a poftit .Fiind ştiutor de carte , a ajuns să fie primul dascăl al copiilor din Şişeşti .

Odată , mai marii vremii l-au chemat la Cerneţi , împreună cu toţi dascălii din satele Mehedinţiului , unde a fost probat de cărturari de seamă . Ei l-au lăudat pentru ştiinţa lui şi i-au dat la mână carte , întărindu-i dreptul de a-i învăţa carte pe copiii Şişeştiului.

Greu i-a fost să-şi facă datoria , căci nu avea nici ceasloave , nici locaş pentru şcoala , iar copiii se adunau în şopronul boierului , unde încercau a ceti şi a socoti .Apoi Dumitru Stan Marin a devenit şi preot al satului Şişeşti…

OLARUL

OLARUL

Toti oamenii-l iubeau , le mesterea ulcele ,

Pe maruntis , pe datorie , pe bucate ,

Batrana lui cocea porumb la vatra

Si descanta uitarea pe foi de vrej uscate .

- Salut ,salut , zicea oricui din sat :

Batran , copil , el ne facea urare ,

Cu voce ragusita de tutun ...

Si-l respectam fiindca vorbea tare ...

Dar intr-o zi olarul a pierit

Si-am inteles ca nu el ne murise ,

Ci doar pamantul lucrator

Pe care tuturor ni-l daruise .

LEGENDA HAIDUCULUI BOGDAN

Una dintre legendele Sisestiului ... satul romanesc nu va pieri .... 

Prin pădurile Şişeştiului hălăduia un viteaz , Bogdan , care omorâse mulţi păgâni.

Nu ştiau turcii cum să facă a-l prinde şi a-l omorî . Dar s-a găsit un popa care l-a atras pe Bogdan în cursă în locul numit Aliman . Calul ar fi nechezat , avertizându-şi stăpânul de primejdia ce îl păştea . Bogdan şi-a continuat însă drumul fără teamă .Turcii l-au înconjurat şi s-au luptat cu el multă vreme.În cele din urmă un otoman a izbutit să-i sară în spate şi să-i reteze capul cu iataganul.

Viteazul Bogdan ar fi mers aşa , decapitat , cu sângele ţâşnindu-i din trupul vânjos , până în zăvoiul Coşuştei . pe malul apei , trupul s-a prăbuşit în ţărâna pe care ar fi scormonit-o cu mâinile şi picioarele până la asfinţitul soarelui .

Atât de impresionat a fost paşa turcesc de moartea ghiaurului , încât a poruncit să fie spânzurat popa cel trădător , ba chiar şi turcul care îi tăiase mişeleşte capul lui Bogdan .

SISESTI - POVESTE VIE

Sisestiul vine ca un parau din obarsiile istoriei ,firicel la inceput , unda navalnica mai apoi ,implinind rosturile unor vremi .

In vatra oricarei asezari musteste sipotul unor peceti ,soarele binecuvanteaza izvorul sacru ,din care pamantenii bea bucuria vietii cu causul lunii . 

Sisestiul s-a inchegat din aluatul timpului , ca vatra de olari . 

Acum cateva zeci de ani traditia aproape pierise ; se spune ca , odata , era casa si olarul ... cate case , atatia olari ... 

Astazi lutul pare din nou sa prinda viata ; tot mai des incepem sa ascultam cald si firesc inima unei roti de olar ...

Asemenea unui astru ivit din genune , vasul straluceste magnific , precum aerul mioritic care incercuieste diademic fruntea faurarului . In sanctuarul sau baladesc , OLARULe demiurgul cu care incepe si se sfarseste pamantul ...

Apa si cantec ... lacrimi si sange ... oameni si fapte ... toate au curs , deopotriva ,cu timpul ...

Dar , de cand e lumea lume , pe fruntea Sisestiului s-au aratat zanele fara grai ale pamantului romanesc : strachinile si ulcioarele de lut ...