OLARUL
Toti oamenii-l iubeau , le mesterea ulcele ,
Pe maruntis , pe datorie , pe bucate ,
Batrana lui cocea porumb la vatra
Si descanta uitarea pe foi de vrej uscate .
- Salut ,salut , zicea oricui din sat :
Batran , copil , el ne facea urare ,
Cu voce ragusita de tutun ...
Si-l respectam fiindca vorbea tare ...
Dar intr-o zi olarul a pierit
Si-am inteles ca nu el ne murise ,
Ci doar pamantul lucrator
Pe care tuturor ni-l daruise .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu