SISESTI ... povestile unui sat ... asa s-a nascut scoala de odinioara...zgaraind prin colbul istoriei ... anii 1850...
Într-o zi , un sărar din Vâlcea , avand cu el şi pe fiul său care se chema Dumitru Stan Marin şi care era bun cunoscător de carte , ceea ce era un lucru mare în vremea aceea , mergea la Cerneţi , cu carul plin de sare , să-l vândă .
Şi trecând el prin cătuna Cocorova , care era pe atunci doar un întins zăvoi plin de mărcuie şi pâlcuri de răchite , s-au oprit sub un stejar uriaş , să mai hodine boii .Pe stejar era prinsă o tăbliţă . Scria acolo că pe moşia din Şişeşti a boierului Grigore Bengescu se primesc oameni de milă , cărora boierul poate să le dea oricât pământ poftesc ,fără a plăti nicio clacă ori dijmă către stăpân ori către domnie .
Citind flăcăul toate acestea , s-a furişat de tatăl său în zăvoi şi dus a fost .În zadar l-a mai strigat sărarul . Fugarul a trecut dealul păduros şi s-a stabilit în locul numit Gorgani din Valea Novacului , unde şi-a croit mai întâi un bordei şi a luat de la boierul Bengescu atât pământ cât a poftit .Fiind ştiutor de carte , a ajuns să fie primul dascăl al copiilor din Şişeşti .
Odată , mai marii vremii l-au chemat la Cerneţi , împreună cu toţi dascălii din satele Mehedinţiului , unde a fost probat de cărturari de seamă . Ei l-au lăudat pentru ştiinţa lui şi i-au dat la mână carte , întărindu-i dreptul de a-i învăţa carte pe copiii Şişeştiului.
Greu i-a fost să-şi facă datoria , căci nu avea nici ceasloave , nici locaş pentru şcoala , iar copiii se adunau în şopronul boierului , unde încercau a ceti şi a socoti .Apoi Dumitru Stan Marin a devenit şi preot al satului Şişeşti…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu