In curtea scolii , secular , castanul trist se legana usor in vant cu coroana uscata , fara nicio frunza , asteptandu-si sfarsitul..
Primavara , in jurul lui , oamenii au amenajat un loc de joaca pentru picii mereu strengari si zambitori . Roiau pustii in jurul lui , ii mangaiau scoarta batrana si incercanata si i se urcau in crengi .
Nu mica mi-a fost mirarea sa constat ca , dupa vreo doua luni , castanul uscat , pe care il credeam mort , a inceput sa infrunzeasca .
Intinerise ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu