FIULUI MEU
Fiule, îți scriu acum
Cât încă mi-e soarele-n amiezi
Cât încă macii-mi râd în drum
Și-n pomul vieții frunzele mi-s verzi.
Ție-ți străluce stele în priviri,
Iar mie luna mi-e tot mai rotundă,
Tu încă nu trăiești din amintiri
Iar mie moartea-mi bate-ades la ușă.
Lumea acum îți cântă simfonii,
Baudelaire iți naște flori din mucegai.
În mine urlă lupii a orgii
Și caut ierburi acre pentru ceai.
Nu te vaiți încă și ai timp,
Pentru iubiri cu patos și zglobii.
Mie mi se stinge-al vieții nimb
Și-mi hrănesc visul nopții cu stafii.
Ție ti-e încă lumea la picioare
În timp ce eu fac pașii mici și rari...
Gabi Grigorita
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu